Deseori nu știm de unde provin lucrurile pe care le folosim zilnic: hainele, pantofii, jucăriile sau mâncarea. Nu ne gândim unde și cum au fost făcute aceste produse și ce fel de probleme sunt legate de producția lor. În cadrul acestui atelier participanții vor cunoaște noțiunile de bază referitoare la acest subiect, pentru a deveni mai sensibili și mai motivați să caute soluții responsabile și să le pună în aplicare.
Autor: Anna Książek
Traducere: Ana Dabija
Corectură: Ionuț Stoican
Obiective principale:
Încurajarea participanților pentru a face alegeri responsabile ca și consumatori.
În timpul atelierului, participanții vor:
cunoaște informații de bază despre lucrurile pe care le utilizăm zilnic (de unde provin, modul în care sunt produse, ce probleme sunt legate de ele);
medita asupra situaţiei actuale şi vor analiza ce pot face pentru a schimba această situație.
1. Afla de unde provin produsele pe care le utilizăm zi de zi?
Cunosc participanții povestea hainelor și a pantofilor pe care îi poartă? De unde provin produse precum ceaiul, cafeaua, cacaoa, bananele? Pentru a răspunde la aceste întrebări puteți să utilizați informațiile de pe etichete.
2. Vizionarea filmului
Vizionați un film de 20 de minute, care reprezintă o introducere în subiectul consumului responsabil (Povestea lucrurilor): https://www.youtube.com/watch?v=waXLd93bYvk.
3. Sarcina pentru echipe
Fiecare echipă primește unul dintre cele patru dosare și va lucra câte o problemă:
dosarul 1 legat de haine
dosarul 2 legat de alimente
dosarul 3 legat de jucării
dosarul 4 legat de încălțăminte
Fiecare dosar conține:
un articol despre o problemă globală particulară
povestea unui agent al schimbării care modifică situația descrisă în articol
De asemenea, grupurile pot căuta mai multe informații pe Internet. Bazându-se pe aceste informații ei pregătesc o prezentare în care ar trebui să evidențieze probleme legate de subiectul respectiv, precum și soluțiile și acțiunile posibile pe care noi, ca și consumatori, le putem lua (acest lucru este foarte important!). În afară de materialele menționate mai sus merită să oferim grupurilor lucruri care să-i inspire și să-i ajute să-și îndeplinească sarcina (de exemplu pachete de produse alimentare, etichete de haine, fotografii ale diferitelor produse etc.).
4. Prezentări
Fiecare grup are 5 minute pentru a prezenta subiectul plus 5 minute pentru discuții și întrebări. Apoi dezbateți împreună ce putem face? Scrieți toate ideile pe un flipchart.
5. Rezumatul atelierului
Ce v-a atras atenția în timpul atelierului? Ce veți face diferit începând de astăzi?
Sarcinile suplimentare pentru grup:
Organizați o întâlnire (sau un atelier de lucru pentru prietenii din școală) despre procurarea şi utilizarea responsabilă a produselor cosmetice şi electronice și pentru a afla mai multe despre producția lor.
Pregătiți alte evenimente sau acțiuni prin care să împărtășiți informațiile pe care le-ați obținut în timpul acestei întâlniri.
Puneți în practică cel puțin o idee pe care ați discutat-o în timpul întâlnirii.
Anexa 1 - Haine
De ce avem nevoie de o revoluție ”fashion”?
La 24 aprilie 2013, clădirea Rana Plaza din Bangladesh s-a prăbușit. Au murit 1138 de persoane și alte 2500 au fost rănite, ceea ce a făcut din acest accident al patrulea cel mai mare dezastru industrial din istorie.
Atunci s-a născut Revoluția ”Fashion”. În Rana Plaza existau cinci fabrici de îmbrăcăminte, iar toată îmbrăcămintea produsă aici purta branduri renumite. Victimele au fost majoritatea femei tinere. 1138 au fost mult prea mulți oameni care au murit într-un singur accident, într-o singură clădire, iar acest lucru n-a putut să treacă fără urmări și schimbări. De atunci, oameni din întreaga lume s-au reunit pentru a folosi puterea modei în încercarea lor de a schimba lumea.
Revoluția ”Fashion” este acum o mișcare globală susținută de oameni ca tine.
Te-ai întrebat vreodată cine ți-a confecționat hainele? Cât sunt plătiți acești oameni și cum arată viața lor?
Hainele noastre parcurg un traseu lung înainte de a ajunge pe rafturile magazinelor, trecând prin mâinile fermierilor cultivatori de bumbac, a muncitorilor care prelucrează fibrele, care le vopsesc și apoi le cos. Sunt atâția și atâția oameni care muncesc ca acele haine să ajungă la tine! Aproximativ 75 de milioane de oameni lucrează astăzi în întreaga lume în această industrie. 80% dintre aceștia sunt femei cu vârsta cuprinsă între 18 și 35 de ani.
Totuși, majoritatea oamenilor care produc haine pentru piața mondială trăiesc în sărăcie, incapabili să-și satisfacă nevoile de bază ale vieții. Mulți dintre ei sunt supuși exploatării, abuzului verbal și fizic și muncesc în condiții nesigure și murdare, cu un salariu foarte mic.
Astăzi, atât oamenii cât și mediul suferă ca urmare a modului în care industria modei exploatează resursele, produce și vinde hainele pe care noi le purtăm.
Această situație trebuie schimbată.
În prezent, majoritatea țărilor lumii au economii capitaliste. Adică, companiile trebuie să-și crească vânzările și să obțină profituri pentru a reuși să supraviețuiască. Dar obținerea profitului nu ar trebui să se facă în detrimentul condițiilor decente de muncă, al demnității și sănătății muncitorilor și nu în ultimul rând nu detrimentul mediului natural.
Indiferent dacă sunteți cei care cumpără și poartă haine (aproape că nu este om care să n-o facă) sau dacă lucrați în această industrie sau dacă sunteți responsabil de politici care pot influența legile în domeni, sunteți responsabil pentru impactul acestei industrii asupra vieții oamenilor și asupra naturii.
Grupurile de lucru primesc și textul "De-a lungul drumului de mătase". Este un text care descrie un mod responsabil (din punct de vedere ecologic și social) de a produce mătase într-o fermă din Laos.
Anexa 2 - Mâncarea
Adevărul este că, în spatele fiecărui produs alimentar se află o rețea complicată de fabrici și muncitori, adesea din mai multe părți ale lumii. Corporațiile care aduc produse din alte țări sunt capabile să economisească bani și să păstreze prețurile scăzute, dar toate acestea au loc în detrimentul factorului uman. Prea des angajații prinși în acest lanț de producție, transport și desfacere a produselor alimentare nu au drepturi fundamentale cum ar fi salarii corecte și un orar de lucru decent.
Problema nu este simplă. Spre exemplu industria cărnii - una dintre cele mai mari industrii din lanțul alimentar. Fermele de creștere intensivă a animalelor sunt unele dintre responsabilii degradării mediului și un teritoriu al încălcării drepturilor animalelor. Atunci când înțelegem tot procesul de producție a cărnii ne dăm seama că începând cu obținerea furajelor pentru animale și până la prelucrarea cărnii de vită, doar pentru a produce un hamburger s-au consumat până la 1000 de galoane de apă (aproximativ 4000 litri).
Pe măsură ce crește cererea de alimente obținute într-un mod responsabil (alimente eco / bio), companiile află că există clienți care au grijă de ceea ce cumpără și sunt mai atenți cui oferă banii. Astăzi, din ce în ce mai mulți oameni vor să cunoască în ce condiții sunt produse alimentele pe care ei le consumă. Dacă vrei să începi să te informezi, acum e momentul!
Cantitatea de informații disponibile pentru consumatori este maximă, deci profitați de ea!
Informații de bază
Voi știți unde se duc banii voștri? Regula de aur a consumismului etic este de a cumpăra produse locale. Sprijinirea fermelor locale înseamnă consolidarea comunității din care faceți și voi parte și îndepărtează stresul de a calcula parcursul produselor alimentare. Dacă vă plac fructele și legumele proaspete, ar trebui să ajungeți mai des în piețele micilor fermieri și în restaurantele care folosesc produse locale. În general produsele procesate vă lasă mai puțin spațiu în frigider și în plus sunt mai susceptibile de a fi neetice, deci oricum sunt mai dăunătoare pentru voi.
Dacă doriți să încercați consumismul etic trebuie să aveți în vedere acest principiu: în calitate de consumator, aveți puterea de a schimba standardul în modul în care sunt produsele alimentele pe care le consumați. Companiile producătoare vor banii voștri și vor răspunde schimbărilor în obiceiurile și preferințele consumatorilor.
A fi responsabil nu înseamnă că trebuie să renunțați la micile voastre plăceri, așa că să nu vă fie frică să vă distrați cheltuind bani. Folosiți doar ocazia de a vă implica în comunitatea voastră, de a gusta produse noi și de a fi puțin mai fericit pe Pământ.
Grupurile primesc și textul "Înapoi la rădăcini" sau "Nunți de orez"– texte legate de cultivarea ecologică a orezului în Thailanda.
Anexa 3 - Jucăriile
Cealaltă parte a basmelor: o investigație a condițiilor de muncă în cinci fabrici de jucării din China
Poveștile pline de bucurie asociate jucăriile sunt umbrite de poveștile tragice din lumea producției de jucării. În ateliere improprii și chiar periculoase pentru sănătatea lor, milioane de muncitori trudesc câte 11 ore pe zi, șase zile pe săptămână. În decursul unui an, un muncitor de jucării poate să-și vadă părinții și copiii doar o singură dată pe an. Având un salariu minim, muncitorii trebuie să suporte astfel de condiții doar pentru a trăi de la o zi la alta.
Mulți muncitori de la o fabrică de jucării au muncit neîntrerupt în schimburi de câte patru ore fără să facă pauză pentru a bea apă sau pentru a merge la toaletă. Întrebați de ce, muncitorii au explicat că nu era posibil să facă pauză pentru a bea apă atunci când este atât de muncă.
Una dintre muncitoare, doamna Li, lucrează la o fabrică de jucării și mai are încă cinci ani până la pensionare. Ea a aflat de planul conducerii de a concedia lucrătorii aflați aproape de pensionare pentru a evita astfel plățile către fondurile de pensii. Pentru doamna Li, această politică înseamnă că ea poate pierde șansa de a se bucura de pensie atunci cand va întruni condițiile legale (vârstă și vechime).
Industria jucăriilor este în plin avânt în China de mai mult de 20 de ani. Un raport din 2015 al companiei HKTDC Research arată că 75% dintre jucăriile produse în întreaga lume sunt fabricate în China.
Cealaltă parte a basmelor
Povestea fabricilor de jucării reflectă diferența dintre basm și realitate. Aceste fabrici funcționează după următorul concept: reducerea prețurilor de producție și maximizarea marjelor de profit. Concurența acerbă duce la scăderea standardului condițiilor de lucru pentru lucrătorii din fabricile de jucării. Această dinamică dezvăluie, în cele din urmă, deșertăciunea din spatele angajamentelor mult promovate ale brandurilor de jucării privind achizițiile etice și condițiile de muncă bune.
Brandurile renumite impun standarde înalte de calitate, cel mai rapid timp de productie la cele mai mici costuri, asta fără a lua în considerare modul în care cerințele lor afectează viața lucrătorilor.
În timp ce muncitorii se luptă an de an pentru a supraviețui, corporațiile exploatează munca muncitorilor pentru a mări averea acționarilor și a directorilor lor. În 2014, veniturile și profitul Disney au atins 48,81 miliarde și respectiv 7,5 miliarde dolari. În același an, câștigul total al directorului executiv al Disney, Robert Iger, a fost de 43,7 milioane de dolari. Acest venit l-a transformat în cel de-al 12-lea cel mai bine platit CEO din America, potrivit The New York Times. Acest lucru înseamnă că un muncitor chinez care face jucăriile pentru Disney va trebui să lucreze 11 ore pe zi, șase zile pe săptămână, timp de 7,011 ani pentru a obține o compensație anuală egală cu a directorului executiv al Disney. Pentru Mattel și Hasbro, cifrele comparabile sunt de 1.534 și, respectiv, 2.466 de ani.
Reforma fundamentală în fabricile de jucării
Timp de aproape două decenii, încălcările drepturilor omului au continuat în fabricile de jucării din China, țară care furnizează cele mai mari branduri de jucării din lume. Comparațiile dintre concluziile anchetei din acest an și cele din anii anteriori demonstrează că se produc puține îmbunătățiri, iar unele condiții chiar se înrăutățesc. Cei mai mari beneficiari ai unui asemenea abuz continuu sunt jucăriile profitabile, mărcile care le produc și companiile de retail care le vând la nivel global. Aceste companii au puterea de a influența și de a controla condițiile de muncă în fabricile de jucării și trebuie să aducă reforme fundamentale condițiilor lucrătorilor care confecționează aceste jucării atât de îndrăgite. Astfel de reforme includ, dar nu se limitează doar la:
Reducerea utilizării lucrătorilor temporari la mai puțin de 10% din totalul forței de muncă;
Salariile de bază ale salariaților ar trebui să fie majorate semnificativ peste salariul minim local, astfel încât lucrătorii să nu depindă de orele suplimentare;
Programele de producție ar trebui ajustate astfel încât să se asigure că munca suplimentară este strict voluntară;
În cazul unei demisii lucrătorii ar trebui să primească compensațiile și plățile cuvenite;
Toate activitățile care reprezintă o cerință sau o obligație pentru un loc de muncă ar trebui compensate (inclusiv prin reuniuni de grup, ateliere)
A oferi muncitorilor o locuință mai spațioasă și mai curată;
Asigurați-vă că lucrătorii primesc o muncă prealabilă care este 1) în conformitate cu cerințele legale și 2) suficientă pentru a îi informa cu privire la toate substanțele chimice sau procedurile care ar putea reprezenta un risc pentru sănătatea lor pe termen scurt și lung;
Alte încălcări legale menționate în acest raport trebuie remediate;
Lăsați lucrătorii să aleagă reprezentanți ai sindicatelor la nivel de întreprindere, reprezentanți care să le susțină și să le apere interesele.
Grupurile de lucru primesc textele "Kymviet" și "Bucătăria Demnității" despre companiile care au grijă de muncitorii lor, inclusiv de persoanele cu dizabilități.
Anexa 4 - Pantofii
Introducere
În ultimii douăzeci de ani, „sweatshop”-urile (sweatshop = fabrică sau un atelier, mai ales în industria textilelor / confecțiilor în care muncitorii lucrează deseori cu mijloace rudimentare, pe salarii foarte mici, ore îndelungate și în condiții nefavorabile) au devenit sinonime cu mărcile de încălțăminte cu nume mari precum Nike, Adidas, Reebok și Puma. Până la sfârșitul anilor nouăzeci, aceste companii au fost acuzate de o serie întreagă de infracțiuni de la angajarea copiilor până la oferirea de băuturi cu amfetamine muncitorilor, pentru a munci și noaptea. Cu toate acestea, după o campanie intensivă, lucrurile s-au schimbat, iar "responsabilitatea socială corporativă" este acum o expresie pe buzele tuturor.
Substanțele contează
Clorura de polivinil (PVC) este unul dintre cele mai dăunătoare materiale plastice pentru sănătatea umană și pentru mediu. Potrivit Greenpeace, aceasta substanță este eliminată treptat de produsele Adidas, Asics, Nike și Puma. „New Balance” a eliminat unele materiale care conțin PVC (în special au fost acuzate eliberarea substanțelor chimice toxice, cum ar fi dioxinele din produsele din PVC), dar nu a stabilit nici o dată de începere pentru eliminarea lor treptată, definitivă; Fila, Reebok și Saucony nu s-au angajat în această campanie.
Condițiile de lucru
Un lucrător thailandez ar trebui să lucreze timp de 26,5 milioane de zile sau 72 000 de ani pentru a primi banii pe care îi primește Tiger Woods pe durata unui contract de cinci ani cu Nike. Cu alte cuvinte Nike cheltuie 14.000 de salarii zilnice ale muncitorilor thailandezi pentru a-l plăti pe Tiger Woods o zi. Militanții pentru drepturile muncitorilor speră că lucrătorii primesc tratamente corecte și condiții bune de muncă. Aceștia încercă să convingă companiile să accepte:
Să nu folosească munca forțată sau munca copiilor;
Libertatea de asociere și negocierea colectivă;
Plata unui salariu decent;
48 de ore de lucru pe săptămână;
Condiții de muncă sigure;
Nicio discriminare de rasă sau de gen.
Per ansamblu, campaniile au avut succes. Nike, Adidas, Reebok și Puma au fost forțate să reevalueze condițiile de muncă din fabricile lor din ultimul deceniu. Prevederile de mai sus sunt incluse în toate codurile de conduită pentru marile branduri, iar Reebok, Adidas și Nike au convenit să participe la programul de monitorizare externă „Fair Labor” (muncă corectă).
Problemele apar în aplicarea codului. În loc să dețină în totalitate fabrici, întreprinderile subcontractează fabrici mai mici, care au propriul lor management. Depinde de societatea în ansamblu dacă fabricile respectă codul de conduită față de muncitori.
Problemele nu se termină cu ceea ce se întâmplă (sau nu) la nivelul companiei: în China, activitatea sindicală autentică este ilegală, indiferent de ceea ce prevede codul etic de conduită. În mod evident, mai sunt multe de făcut.
Grupurile vor primi, de asemenea, textele despre "Risqué Designs"și "Tribu", despre companiile care au grijă de muncitorii lor și produc pantofi folosind materiale sigure, artă tradițională sau upcycling (refolosirea obiectelor care și-au pierdut utilitatea de bază).
Ați descoperit vreo greșeală în text? Doriți să ne susțineți în traducerea scenariilor și poveștilor în diferite limbi? Nu ezitați să ne contactați! Căutăm în permanență oameni care să ne ajute cu traducerea în orice limbă. Haideți să facem ca materiale pentru agenții schimbării să fie disponibile pentru mai multe persoane! → hello@exchangetheworld.info
Mai multe povești a agenților schimbării: exchangetheworld.info